Istoria narghilelei

Unul dintre cele mai vechi si adanc inradacinate traditii din Turcia este narghileaua, atat barbatii cat si femeile au aceasta placere de a fuma tutunul in acest mod inedit.

Originara din India, narghileaua a fost realizata pentru prima data din coaja de nuca de cocos. Popularitatea sa s-a raspandit repede in Iran si apoi in Arabia, momentul in care aceasta a ajuns in Turcia si-a atins apogeul neschimbandu-si stilul si forma in ultimele sute de ani.

Narghileaua a devenit o parte foarte importanta in industria restaurantelor si cafenelelor din Turcia. Bucuria pe care fumatorii au primit-o de la acest aparat de fumat foarte simplu, inca de pe vremea sultanului Murat al IV-lea, a fost incredibila. Devenise foarte important pentru ei acest obicei si au creat si reguli privind aprinderea unei narghilele, daca un fumator profesionist de narghilea observa ca o aprinzi incorect te ruga sa stingi carbunii sufland in furtunul acesteia.

Narghileaua este alcatuita din 4 componente: mustiuc (Agizlik), varful narghilelei (Lüle), tub (Marpuç) si corpul tevii care este umplut cu apa (Gövde). Narghileaua se realizeaza de mesteri specialisti, acestia sunt numiti in functie de componenta pentru care sunt specializati. Chiar si regiunile in care se regaseau acesti mestesugari sunt denumite dupa meseria lor, cum ar fi “Marpuççular”.

In general varful narghileleli se producea in Tophane, corpul din sticla se realiza separat in regiunea turistica Beykoz. Corpurile narghilelelor sunt un exemplu unic de artizanat turcesc, acestea uneori erau realizate din argint sau cristal si decorate cu motive florale. Mustiucurile in general se sculptau din chihlimbar de cea mai buna calitate, pe vremuri oamenii credeau ca chihlimbarul nu era purtator de germeni.

Pentru a fuma o narghilea nu se foloseste orice tutun, tutunul negru importat din Iran este cel preferat de catre fumatorii. Fiind un tutun extrem de puternic acestea se spala de mai multe ori inainte de utilizare. In varf, pe tutun, se asezau numai carbuni de stejar. Fumatorii profesionisti de narghilea foloseau si anumite fructe, cum ar fi visinele sau strugurii, pentru a imbogati aroma fumului. In apa din narghilea se adaugau fructele in functie de gusturi, se punea chiar si suc de rodie sau ulei de trandafir.

La inceputul secolului al XX-lea narghileaua era foarte populara si la moda printre femei, era un must-have sa ai o poza fumand narghilea. Inclusiv la petrecerile organizate trebuia neaparat sa ai narghilea, acesta era un semn ca esti o gazda buna.

Daca in ultimii ani narghileaua nu era printre preferintele fumatorilor aceasta a revenit in forta!